Nichita, despre care se spune că avea vocaţie de „donator de sînge”, avea, totuşi, idiosincrasiile lui. La ce era intolerant?
Dora Stănescu: Lui Nichita nu-i plăcea călduţul.
Şi-a dorit să aibă copii?
D.S: Da.
Cîte poezii de-ale lui Nichita mai ai?
D.S: Mai am foarte puţine poeme nepublicate. Printre ele sînt şi cîteva pe care Nichita a refuzat să le publice. Poate că aceste poeme vor intra într-o ediţie critică.
Personalitatea lui Nichita te copleşea?
D.S: Şi acum mă copleşeşte. Cînd l-am cunoscut eram doar un copil. Nichita m-a format. Datorită lui sînt cum sînt, datorită lui gîndesc cum gîndesc…
Ai luptat să-ţi păstrezi identitatea?
D.S: Nu. Asuprirea lui era tandră.
Ţi-a fost greu să-l iubeşti pe Nichita?
D.S: A fost firesc. Ştia să fie şi tată, şi copil, şi soţ, şi prieten, şi marele poet. Aveam în viaţă toate vîrstele în acelaşi timp.
Nichita avea datorii?
D.S: Cîştiga foarte mulţi bani pentru epoca aceea. Dar era foarte generos. Obişnuia să sune un prieten doar pentru a-i spune: „Bătrîne, nu vrei să te împrumut cu bani? Hai că astăzi am 1.000 de lei”. Nichita era solvabil. Fondul Uniunii era un fel de Bancă a Scriitorilor. El era creditat de Fond cu 570.000 de lei. Să spun mai clar, da, avea datorii la fondul literar în valoare de 570.000 de lei. Cred că Uniunea a recuperat această datorie în cel mult trei ani, prin reeditarea volumelor lui.
Cum te-ai descurcat financiar după dispariţia lui?
D.S: Greu. Eram total neadaptată să trăiesc în social. Atunci mi-am dat seama că lumea în care am trăit cu Nichita şi care mi se părea atît de normală nu exista de fapt. Dar vitalitatea şi instinctul de conservare ale omului tînăr m-au ajutat să mă adaptez fără să pierd minunile pe care mi le-a dat Nichita.
Îi era frică de moarte?
D.S: Nu. Nu cred că a crezut că se va întîlni cu ea atît de brusc. Nu a crezut că o să moară. Nici pînă în ultima clipă. Nichita a trăit cu o forţă imensă. Bănuiesc că şi-a construit şi această relaţie de înţelegere a morţii la fel de puternic cum a şi trăit, cum a şi gîndit toate temele fundamentale pe care le-a tratat în poezia lui.
Care au fost ultimele cuvinte ale lui Nichita?
D.S: „Verde-rece”. Atît. Iar eu îl rugam să respire.
– fragment din interviul “Tandră asuprire”, de Dana Andronie, Jurnalul Național, Editie de colectie, 26.05.2008
Vezi sursa aici
Pentru Nichita 